Jocurile pentru copiii anxioși pot fi transpuse și în desen sau pictură. De data aceasta, am realizat un desen, cot la cot cu o fetiță de 5 ani și jumătate.
Ea a decis să conducă jocul, astfel încât eu trebuia să încerc să desenez la fel ca ea. Doar că uneori greșeam sau nu eram atentă la sfaturile sale.
Ups, nu mi-a ieșit pătratul… Am făcut un fel de stea în loc de pătrat. Ce să fac acum oare?
După ce a învățat din povești și alte jocuri ce facem atunci când greșim, a venit ea cu soluția:
Poți să ștergi sau, știi ce? Mai bine lasă așa că n-are nimic! De ce să avem la fel amândouă?
Hmm, bună idee! De multe ori, putem alege să le cerem și lor răspunsuri la întrebările de natura psihologică. Veți fi surprinși câtă psihologie cunosc copiii! 😉 Tocmai de aceea, prin acest joc în care noi facem ce zic ei, îi lăsăm să conducă, să prindă încredere în resursele proprii și să le oferim și astfel de capcane (în cazul în care greșim noi) ca să îi provocăm puțin în gândire. De asemenea, atunci când alegeți să procedați astfel (să faceți greșeli, de pildă), nu exagerați cu plânsul prefăcut, deznădejdea și neîncrederea. Accentuate prea tare, riscăm să alimentăm anxietatea de performanță și nu vrem să facem așa ceva.
În timpul desenului am adăugat (în plus față de cerințele fetiței) acea linie în jurul stelelor mele. Ca să mă ajute (sau din simplă empatie) a făcut și ea una pe desenul sau, spunând că meh, oricum nimeni nu știe că aici era o greșală.
Puteți observa progresul atunci când cel mic trece de la foi rupte dacă greșește la expresii de genul lasă, toți greșim uneori.
Așa că, greșelile sunt normale atâta timp cât învățăm ceva din ele!
Hermina Popa
Psiholog Licentiat, Consilier pentru Dezvoltare Personala si Formator