4 motive pentru care merită ca cel mic să interacționeze cu animalele

by herminapopa

Fie vorba de orice vârstă, sunt numeroase persoane care iubesc animalele, dar și multe cărora le este frică de acestea, le resping, ba chiar le evită când ies la plimbare. Ei bine, de ce îi ajută pe cei mici interacțiunea cu animalele, care sunt beneficiile acestei „terapii” și cum îi puteți apropia de minunatele ființe, aflați în rândurile de mai jos.

Hai să trecem strada, că e un câine mai încolo.

zise odată un părinte speriat

Nu zic că ar trebui să ne vindecăm acum de toate fricile noastre și să ne depășim fiecare traumă doar pentru că așa e mai bine pentru viitoarele generații, dar nici departe nu sunt. Referitor la fraza de mai sus, am și varianta a doua, pe care am auzit-o live și nu am inventat-o (pe cuvânt!).

Când vedem un câine pe stradă, îl las să se uite, nu vreau să îi induc fricile mele. Dar, vai… Eu tremur toată doar când îl zăresc! Oricum, n-aș vrea să îi fie și lui frică atunci când va fi mai mare!

zise odată o mamă speriată

Aceeași teamă, o abordare diferită. Ca să ne situăm undeva la mijloc, vă sugerez ca atunci când celui mic îi este frică de un cățel, fiți sincer cu el!

Da, mie îmi este puțin teamă, dar poți mângâia pisica dacă dorești.

Aceasta ar fi o abordare de mijloc. Totuși, până când noi, ca adulți, nu scăpăm de temerile noastre, greu îi mai putem proteja pe cei mici ca să nu le preia. Așa că, oricare ar fi situația ta, fă ceva în privința asta și apropie-te de animale. Și nu, nu de orice animal. Dacă ai într-adevăr fobii pe care nu vrei nici cum să le depășești, alege măcar un peștisor sau câteva vizite la Zoo. Poți chiar să-l trimiți pe piticul tău la călărie sau să ducă niște mâncare la cățeii din adăpost. Oricum ar fi, alege o alternativă prin care copilul tău se poate apropia de animale. Măcar ocazional.

1. Relaxare

Când mângâi o pisică sau te joci cu un cățel, mintea ta se relaxează, iar corpul devine și el tot mai liniștit. Începi să râzi, să trăiești în prezent și, pe deasupra, să mai primești și serotonină (bonus). Te apropii de natură și simți că ești tot una cu Sursa. De ce? Pentru că și animalele fac parte din acest Univers nemărginit, și ele sunt suflete care ne pot învăța multe. Doar să fim deschiși la a ne apropia de ele.

2. Empatie

Atunci când comunică cu animalele, cel mic începe să fie mai empatic. Își dă seama imediat că pisicuței îi place să fie mângâiată dacă se întoarce cu burtica în sus sau că un cățel nu are chef de joacă dacă îți evită privirea și nu se apropie de tine. Cu ocazia aceasta, copilul învață multe și despre prietenie. Pentru că exact așa se întâmplă și între noi, oamenii. Uneori avem chef de vorbă și stăm la povești ore întregi (sau la joacă, în cazul piticilor), alteori vrem doar să ne odihnim, să fim noi cu noi și ceilalți să ne lase în pace. Apropierea și respingerea sunt fenomene normale în interacțiunile dintre noi toți. Copiii au nevoie să își dea seama atunci când cineva le acceptă prezența sau nu, dar și ce să facă în aceste cazuri. Iar interacțiunea cu animalele poate fi ideală pentru a învăța multe lucruri frumoase despre relații.

3. Responsabilitate

Să scoată cățelul din casă când trebuie să își facă nevoile, să hrănească pisicuța sau să-i șteargă lăbuțele patrupedului atunci când vine înăntru, sunt sarcini numai bune pentru copii. Nu doar că îi ajută să devină mai responsabili, însă îi și apropie mai mult de animalul de companie. Și, pe deasupra, încrederea în forțele lor proprii crește!

4. Ciclul vieții

Au fost părinți care mi-au spus că au pierdut animale de companie. Moartea unui patruped poate fi un moment tragic în viața unui copil, însă aceasta este realitatea dureroasă, uneori, magică, mereu. Iar cei mici pot învăța într-un mod foarte natural că este firesc să te bucuri atunci când se naște cineva (chiar și o pisicuță), dar și să fii trist atunci când pierzi un prieten drag. Acesta poate fi, într-o bună zi, animăluțul tău. Să îi protejăm de evenimentele grele ale vieții nu este o soluție. Putem, în schimb, să îi ajutăm să le depășească, fiind alături de ei. Cred că, mai întâi, avem și noi puțin de lucru la acest capitol. Pentru că, în cazul multora, copilul interior încă mai suferă. Și este tare greu să îl ajuți pe cel mic să își accepte tristețea dacă tu nu poți face încă acest pas. Dar toate se învață. Important este să ne pese de evoluția noastră personală și spirituală și SĂ FACEM CEVA în acest sens.

Îndrăznește!

Așa că, dragi părinți sau educatori, primul pas poate fi să-i apropiați pe micuți de animale. Dați-le ocazia să mângâie un câine, să se joace cu o pisică și chiar să hrănească un peștișor. Iar dacă vouă vă este teamă să vă apropiați de unele animale, puteți ruga pe altcineva să se ocupe de toate acestea sau pur și simplu puteți profita de ocazie ca să vă depășiți propriile temeri. Nu merită să le transmitem și lor aceleași frici, doar pentru că noi am crescut cu ele.

Atunci când chiar nu puteți avea un animal de companie alături de voi, de mare folos sunt materialele despre animale sau filmulețele educative care îi apropie mai mult pe cei mici de lumea misterioasă a animăluțelor. Copiii învață multe chiar și din simpla imagine a câtorva pisicuțe jucăușe. Eu folosesc numeroase imagini cu animale în activitățile pe care le am cu copiii.

Dacă sunteți curioși să aflați câteva exemple de activități realizate cu ajutorul unor imagini reale cu animale, dați-mi de știre, iar eu revin cu răspunsul într-un articol.

Până data viitoare, miau-miau (tradus: gânduri frumoase)!

Cu drag, Hermina

Sursa foto: https://noahapopka.com

1 comment

Alex April 19, 2020 - 00:54

Pretty! This has been an incredibly wonderful
post. Many thanks for providing this information.

Reply

Leave a Comment