Cum ne tratam corpul?

Atunci când vrem să atragem fericirea în viața noastră, este absolut necesar să avem o vibrație interioară înaltă.

Cum obținem o astfel de vibrație?

Una dintre numeroasele metode este RECUNOȘTINȚA. Deseori, ca femei, ne criticăm picioarele, burta, nasul sau orice altă parte din noi. Din acea critică mentală nu poate ieși decât o stare negativă. Adică, să avem o vibrație interioară scăzută. În același timp, ne dorim să fim ca nu știu cine de fericite sau frumoase, DAR, noi înșine blocăm acea manifestare. De ce? Pentru că în interiorul nostru se găsește numai frustrare… Iar din astfel de stări, oricât de mult ne-am chinui, nu putem atrage altele mai bune.

Soluția?

Să exersăm recunoștința. La Maratonul de Feminitate și la restul cursurilor mele fetele învață cum să ajungă la această stare, fiindcă nu, nu este ușor, mai ales dacă ani de zile am trăit în stări de vibrații joase.

Dragele mele, asta am vrut eu să vă transmit astăzi, în această zi în care am simțit pe propria piele o oarecare oboseală, semn pe care corpul mi-l trimite atunci când știe că l-am cam neglijat. Să știți că nu-i „de joacă” cu gândurile pe care le emitem zilnic față de noi. Întotdeauna, noi suntem singurele care ne facem „rău”, dar și singurele care ne putem vindeca.

Primul pas spre vindecare este și va rămâne întotdeauna conștientizarea. Nu am cum să vă mint și să vă spun că mă simt PERFECT mereu, tocmai de aceea îmi propun să vă împărtășesc și din trăirile mele. Știu că teoria e bună, dar practica e și mai și.

Așa că, da, astăzi corpul meu a simțit nevoia să se odihnească, să-i dau pace. În ultimul timp, m-am implicat profund în proiectele mele și da, again, nu am fost chiar atât de atentă la corpul meu. Nu cred că e nevoie să vă spun cât de „atentă” eram cu câțiva ani în urmă, nu? Nu sesizam nici durerile, atât de focusată eram pe „a face”. În timp, la primele semne, din respect pentru mine, am învățat să iau pauze. Deși eu vă îndrum să fiți atât de conștiente de voi și să aveți atât de multă grijă de voi, încât să nici nu apucați să simțiți acele semne, când vorbesc despre mine, de ce să vă mint?

Nu, nu sunt tot timpul în echilibru cu mine și da, îmi ascult mai des corpul, însă cred că înainte de toate suntem oameni. Așa că îmi dau voie eu, mie, să fac și greșeli uneori, să nu fiu acea „perfecțiune întruchipată”, fiindcă, prin esența mea, ca om, nu sunt așa ceva (și Doamne bine-i). Dar asta nu înseamnă că nu suntem perfecte așa imperfecte cum suntem, nu?

Femei minunate, drumul dezvoltării personale și spirituale nu este ușor. Și mai facem și greșeli, oricât de evoluați am fi. Că doar suntem oameni, corect?

Ce vreau eu să vă transmit: lăsați-vă corpul să vă ghideze, aveți încredere chiar și în emoțiile voastre negative și începeți să fiți recunoscătoare chiar și pentru senzațiile neplăcute. De ce? Fiindcă toate sunt doar niște „cuvinte” ce așteaptă să fie citite de către voi. Corpul vostru vă vorbește, însă chiar și dacă lucrați cu voi, asta nu înseamnă că trebuie să vă vorbească mereu frumos. Gândiți-vă câte programe am moștenit, câte părticele încă necunoscute mocnesc în noi… E normal ca uneori corpul să ne mai dea și semne neplăcute, însă în loc să stăm să ne victimizăm, putem să îl ascultăm și să vedem concret ce avem noi de făcut acum.

Personal, astăzi stau doar eu cu mine, nu fac curățenie și las lucrurile să mai aștepte puțin, că doar nu au unde să fugă. Am învățat să prioritizez… Iar azi, corpul meu vrea atenție. Așa că, am preferat să comandăm mâncare (deși sâmbăta e ziua de ciorbă și felul doi + curețenie și alte cele – ce să mai zic de scumpele mămici care fac toate treburile astea de n ori mai multe?…), să îmi ofer răbdare, să dorm și să mă regenerez.

Starea de bine nu poate să vină dacă nu îi arătați că ea este o prioritate pentru voi. Iar atunci când faceți asta, alte activități / persoane „cad” pe locul 2. Sau 3. Sau 4. Dar vă întreb: Ce randament veți da apoi, în relațiile cu ceilalți, după ce vă faceți timp pentru voi?

Femei minunate… Contați! Contați atât de mult! Mulțumiți acum pentru ceea ce sunteți, pentru coprul vostru și pentru fiecare stare pe care o trăiți. Aceasta este experiența pe care am venit să o trăim aici. Altundeva, într-o altă dimensiune, vom vedea noi cum e și cu perfecțiunea… Dar atâta vreme cât suntem aici, merităm să prețuim viața așa cum e! Și corpul… Și oamenii… Și tot…

Cu mare drag,

Hermina