În mod simbolic, mergem la biserică după Lumină. Noi facem treaba asta în planul fizic, pentru că suntem ființe spirituale care trăiesc, momentan, într-un corp absolut real, palpabil, fizic. Faptul că suntem ținuți în casă de sărbători, pe mulți îi sperie și, sincer, nu pot spune că este o absurditate ca unii oameni să fie speriați, mai ales acum. La câtă frică suntem obișnuiți să digerăm (sau nu), este firesc…
Cum mai iau Lumina? Cum mai iau parte la Sfânta Slujbă? Cum mă mai rog? …
Teama care ne cuprinde atât de des este singura care ne ține departe de Iubire. Teama se naște din gânduri alambicate și nedeznodate la timpul lor. Dac-am băga frica măcar o dată în seamă, am scăpa mai ușor de ea… Dar am fost învățați să o ignorăm, să o negăm, să o ascundem sub preș.
Cum scăpăm de frică?
Dacă lucrăm cu ea, o ascultăm și îi dăm măcar un strop de atenție. (mai multe despre teamă am scris aici)Făcând acești pași minimi, vom observa că teama se dă la o parte ca o pătură negricioasă… Și știți ce se va ascunde în spatele acelei pături? Lumina, dragilor. Lumina pe care o luăm de la biserică. Lumina pe care o căutăm când vrem ajutor: la psiholog, la preot, la terapeuți, la numerologi, la tot felul de oameni meniți să ajute. Doar că cei care caută ajutorul, nu înțeleg următorul aspect:
Nu vei găsi Lumina în afară, vei fi doar ajutat să o găsești în tine!
Să iei Lumina de la biserică este un act plin de încărcătură spirituală, nu vreau să neg asta. Dar dacă mergi să iei Lumina, iar TU ești acoperit de acea pătură negricioasă, crezi că lumânarea de la biserică va fi suficient ca să o înlăture? Nu prea cred…
Haideți să găsim Scânteia Divină care arde în noi. Să dăm la o parte pătura negricioasă plină de frică, ură, tristețe și să-i facem loc, cu adevărat, Luminii! Aprinzând-o pe aceasta în interior, vom descoperi iubirea de sine, iubirea față de semeni, dar să nu fim surprinși dacă găsim și un strop de durere. Căci tot ce am acumulat într-o viață, nu poate fi anihilat într-o ședință de terapie sau un minut de conștientizare. Și, până la urmă, de ce-am șterge totul? Pentru că, să fii în Lumină mai înseamnă și… acceptare necondiționată (despre această temă frumoasă am scris articolul acesta).
Așa că, dragilor, de Paște nu-i destul să stăm acasă. Nici să primim Lumină.
De Paște-i suficient să fim în Lumină!
Cu drag, pentru voi, Hermina
Psiholog Licentiat, Consilier pentru Dezvoltare Personala si Formator