Performanța „strigă” la copiii din ziua de azi, cerințele fiind mari și presiunea pe ei poate tot la fel de mare, dacă nu și mai mare. Ce facem cu copiii care poate preferă o materie în locul altor 10 sau un sport de performanță în locul altor lecții? Unde punem granița între ce trebuie să facă și ce le place să facă?
Priviți cu atenție care sunt nevoile copilului dumneavoastră. Poate că, din nou, îndrumarea mea este să fiți PREZENȚI! Doar prin acea stare de prezență totală putem observa detaliile (fără a judeca) și le putem fi alături celor apropiați. Este mai bine să știm de mici cine suntem, încotro ne îndreptăm și ce ne place cu adevărat să facem. Este mai simplu și mai frumos. De ce să rezolvăm traume emoționale la nesfârșit când putem rupe lanțul suferinței dacă stăm puțin, măcar puțin, să conștientizăm cât de importantă este și sănătatea psihică? Și astfel, să facem ceva în această privință, să acționăm. Să nu mai avem roboți care merg la lucru pentru că TREBUIE sau oameni care habar nu au ce le place să mănânce ori cu ce să se îmbrace – ce să mai zică atunci despre preferințele profesionale?
În loc să fugim după note de 10 ca nebunii, am putea să ne descoperim talentele sau geniile interioare care dorm și așteaptă să fie trezite în mulți dintre noi. Vorbesc „despre noi”, fiindcă suntem mulți copii mari care încă nu am trezit acel geniu interior, pentru că, poate, încă nici nu avem habar ce comoară se ascunde înăuntrul nostru!
Haideți să nu-i mai punem atât de mult pe cei mici să ia numai 10 la toate materiile – din frica noastră de eșec. Pentru că mulți părinți se gândesc că ai lor copii nu vor avea ce să lucreze peste 10 ani, astfel încât „trebuie să tragă tare astăzi” că, cine știe ce viitor îi așteaptă… Gândind așa, vorbind așa cu ei, nu facem altceva decât să le inducem frică, multă frică. Și mai facem ceva: pierdem prezentul, pierdem clipa de acum. Fugim după note și recompense uitând să trăim. Iar dacă cineva fuge după premii într-o direcție, bucurându-se și de călătorie, nu doar de destinație, felicitări! Acel om e fericit!
Așa că, lăsați-i să alerge după note mari la mate dacă asta le place, dar nu îi puneți să fugă după note mari la mate dacă acesta nu e drumul lor. Nu, nu vreau să spun să nu mai învățăm nimic. Ci doar să fim atenți la talentul ascuns în fiecare dintre noi – acela trebuie hrănit și antrenat pentru maraton! Pentru că fiecare dintre noi e bun în felul său, dar poate fi și mai bun dacă știe asta! Altfel, plutim pe aici fără să știm încotro ne îndreptăm.
Iar dacă noi nu știm unde mergem, cine să știe?
Sursa foto: https://mashable.com
Hermina Popa
Psiholog Licentiat, Consilier pentru Dezvoltare Personala si Formator