Nu-i place la școală? Iată cum îl poți ajuta!

by herminapopa

Indiferent dacă este vorba despre acomodarea după o lungă vacanță sau pur și simplu vă aflați în toiul școlii, cel mic poate începe să folosească minunata frază Nu mai vreau să merg la școală! Știm cu toții că această reacție a unui copil poate stârni furie din partea adulților, frică sau chiar nepăsare. Ei bine, când cel mic nu mai vrea la școală nu trebuie să exagerăm situația, dar nici să o ignorăm. Dacă ești curios să găsești calea de mijloc, ți-am pregătit mai jos 4 soluții practice pe care le poți aplica începând de azi, în relația cu școlarul tău!

1. Evită glumele nepotrivite despre școală!

Mulți părinți folosesc cuvinte neadecvate despre profesori, învățători și chiar întreg sistemul de învățământ. Pe de altă parte, nu este interzis să vă exprimați părerile, însă atenție la copii! Aceștia aud tot, absorb informația și o trec prin filtrul conștiinței lor. Rezultatul? De multe ori, unul dezastruos. Mai ales dacă ai un copil sincer care va răspândi cuvintele urâte mai departe.

Astfel, le recomand părinților să își aleagă timpul și locul potrivit pentru asemenea discuții. Cred că cei mici nu au nevoie să audă toate nemulțumirile noastre. În plus, doar de noi depinde să acționăm în privința lucrurilor care nu ne plac. De ce am vrea să-i încărcăm pe cei mici cu toate astea?

2.Dă-i timp din timpul tău!

Oferă-i timp să vorbească, să se exprime. Lasă-l să povestească despre întâmplările neplăcute de la școală, despre ce îl macină sau nu. Adaug aici un mare DAR: nu îi lua partea într-un mod exagerat. A se înțelege: acționează empatic, într-un mod realist!

Exemplu (situație de nedorit):

copil: Maria astăzi nu s-a jucat cu mine! Am fost foarte supărat!

mama: Vai de mine, dar de ce nu s-a jucat? Data viitoarei să-i spui doamnei învățătoare! Așa ceva nu se poate!

Să nu mai vorbim despre situațiile în care unii părinți recomandă chiar pumnul înapoi. Adică, de ce să nu ne facem singuri dreptate când putem?

Haideți să fim conștienți de realitate: în viață, apar momente în care ți se testează toleranța la frustrare. Nu are niciun sens să-l punem pe cel mic să lovească înapoi ori să facem scandal în școală din te miri ce motive pe care le-am putea rezolva acasă. Mai mult, dacă acționăm astfel, copilul își va dori și mai tare să părăsească școala, însă acest lucru nu va rezolva și cauza: toleranța sa scăzută la frustrare. Așa că, lasă-l să-și exprime toate trăirile, căutând împreună soluții optime la problemele de peste zi. Nu-l abandona în astfel de situații, dar nici nu îl presa cu întrebări prea multe. Important este să fii acolo atunci când are nevoie de sprijinul tău! Și, de multe ori, îmbrățișarea mamei și ochii blânzi ai tatălui pot rezolva toată furtuna. Exact cum ai intuit: dacă îl asculți acasă și împreună formați un sistem împlinit, neplăcerile de la școală nu îl vor afecta atât de tare, încât să își dorească să evite mediul.

3.Ai încredere în tine, ca părinte!

Voi repeta sfatul acesta la nesfârșit, pentru că este nevoie de el. Sunt mulți părinți care se învinovățesc: poate n-au găsit școala potrivită, poate învățătoarea n-o fi bună, poate puteau să, să ori să. Aș vrea să citești cuvintele următoare, să le scrii undeva și să le repeți zilnic:

Sunt un părinte minunat pentru copilul meu! Zilnic, am făcut și fac tot ce pot și știu mai bine pentru el. Mă accept așa cum sunt, în totalitate!

Copilul are nevoie să simtă asta. Dacă tu nu ai încredere în tine, s-ar putea ca și lui să îi inspiri neîncredere. Emoțiile sunt molipsitoare, pe bune! Merită să te iubești așa cum ești și să lași la o parte vina. Copilul tău te iubește exact așa – și nu are nevoie de mai mult.

4.Nu pune presiune pe el!

Nici cu notele, dar nici cu dezvoltarea personală. Nu-l sufoca cu întrebări, acum că ai citit acest articol. Oricum, punem destulă presiune pe ei: puțin de la școală, puțin de acasă, un strop de la bunici, mai luăm și de la prieteni și gata, paharu-i plin.

Așadar, poartă discuții cu el, atunci când este disponibil. Același lucru este valabil și pentru tine. Asta înseamnă să povestiți despre școală, dar să nu se învârtă tot universul în jurul școlii. Ajută-l să învețe și să ia note bune, însă cu măsură! Petreceți timp și în natură, vorbiți împreună și despre sentimente și fiți naturali. Astfel, copilul tău nu își va căuta fericirea doar la școală, la fel cum nici dezamăgirile de acolo nu vor fi cele mai mari. Dacă știm să creăm un echilibru între acasă și la școală, toate vor merge ca pe roate!

Până data viitoare, multe gânduri bune!

Sursa foto: https://health.clevelandclinic.org

You may also like

Leave a Comment