Șoricelul Chiț-Chiț e trist când face greșeli

Chiț-Chiț era un șoricel tare drăgălaș care trăia pe Tărâmul Fermecat al Animăluțelor. Acolo locuiau o mulțime de animale, toate speciale în felul lor.

Dimineața, fiecare animăluț din pădure se trezea, se spăla pe dințișori, pe față, își lua ghiozdănelul in spinare și pornea către Școala Animăluțelor, aflată chiar în centrul Tărâmului Fermecat. Acolo, fiecare animăluț stătea așezat pe un scaun în fața unei bănci. Bineînțeles că animalele mai mari, ca și elefanții sau urșii, aveau bănci maaaari, aproape cât copacii de înalte. Animăluțele mici, ca și șoricelul Chiț-Chiț, aveau băncuțe uite-atât de mici (cât palma – exemplificăm).

Chiț-Chiț se înțelegea foarte bine cu colegii lui. Uneori se mai certau, dar repede se și împăcau. Totuși, astăzi, șoricelul din Tărâmul Fermecat nu a avut o zi ușoară. A făcut câteva greșeli la calculele de la matematică și a încurcat câteva litere la citire. La finalul zilei, s-a așezat în pătuț, a tras plapuma peste el și s-a culcat. Nu a avut curajul să-i povestească nimănui despre greșelile sale, așa că repede a adormit și a pătruns în vis.

Se făcea că plângea undeva în câmp din cauza greșelilor pe care le făcuse la școală. Era singur, nimeni nu-l auzea și, spunea el:

„Oricum nimeni nu mi-ar înțelege durerea.“

În acel moment, ca de nicăieri, apăruse un fluturaș colorat, plin de lumină și bunătate în privire.

Fluturașul: „Șoricelule, de ce ești…“

Șoricelul: „Aaa, nuu, îmi e rușine, pleacă de aici!“

Fluturașul: „Heeei, te-ai rușinat de tristețea pe care o simți! Ooo, să știi că te înțeleg perfect! Doar și eu am fost trist de atâtea ori și nu aveam curajul să îi spun nimănui despre ceea ce simțeam…“

Chiț-Chiț: „Serios?! Credeam că doar eu simt această emoție care nu-mi place deloc!“

Fluturașul: „Da, te înțeleg. Să știi că este o emoție normală, pe care toți o avem uneori! Și eu am fost trist de atâtea ori când eram mai mic și învățam să zbor.“

Chiț-Chiț: „Și nu reușeai nici tu?“

Fluturașul: „Nuuu, nici eu nu reușeam să zbor perfect. Mai cădeam, mă mai ridicam… Unii fluturași chiar râdeau de mine!

Chiț-Chiț: „Heeei, ca și unii colegi de la mine de la școală care râd de greșelile pe care le fac eu! Și nu te opreai din zburat?“

Fluturașul: „Ooo, nuuu, cuvintele lor m-au făcut să devin un fluturaș ambițios! Recunosc, am fost trist la început, dar apoi mi-am dat seama că sunt doar niște păreri. Toți suntem diferiți și învățăm diferit. Ei au învățat să zboare mai repede decât mine și de aceea râdeau… Dar nu m-am lăsat la ei. Așa că, mi-am propus să fiu din ce în ce mai bun! Să mă întrec în fiecare zi pe mine însumi! Nu aveam ce să le demonstrez lor… Tot ce puteam să fac era să îmi demonstrez mie cât de bun puteam să devin! Așa am și făcut!“

Chiț-Chiț: „Wow, asta da învățătură, Fluturașule! Mulțumesc mult pentru sfaturile tale, îmi sunt de mare ajutor! Aș vrea să mai povestesc cu tine, dar fug să mai exersez literele și calculele! Mâine mi-ar plăcea să-l citesc pe „R“ mai bine decât îl citesc acum. Sper să și reușesc! Cât despre tristețe, cum mi-ai spus că este normală, cum deja parcă a și dispărut! Acum nu mai sunt speriat de această emoție. Pe curând, Fluturașule!“

Fluturașul: „La revedere, Șoricelule! Spor la învățat îți doresc!“

Și, într-o clipită, Șoricelul s-a trezit. Era vesel și dornic să se apuce de treabă!

Așa se termina povestea Șoricelului care uneori făcea greșeli. El a acceptat tristețea ca fiind o emoție normală și și-a propus să se depășească pe el însuși la școală. Știa că nu se mai afla într-o competiție, decât cu propria persoană. Cât despre tristețe, habar n-avea că doar discuția cu Fluturașul și suportul pe care l-a primit din partea acestuia au fost suficiente ca să depășească acea emoție. Uneori, simpla prezență a cuiva, este îndeajuns pentru a ne simți mai bine. De acum încolo, Șoricelul Chiț-Chiț știa:

„Când voi mai fi trist, am să vorbesc cu mami sau cu tati despre ceea ce simt. Acum știu că e normal să ai și astfel de emoții uneori.“

Cât despre învățătură, voi ce credeți, a reușit Chiț-Chiț să nu mai facă atâtea greșeli?

Text: Hermina Popa

Psiholog Licentiat, Consilier pentru Dezvoltare Personala si Formator

Sursa foto: http://clipart-library.com