Ca norii de pe cer, așa-s și gândurile

by herminapopa

În ultimul timp, ne-apropiem mai mult de noi și de familie. La pachet cu această apropiere vine și distanțarea. Pentru că, fizic, suntem unii lângă alții. Dar emoțional? Emoțional cum suntem?

Atunci când suntem cu ceilalți, îi vedem pe ei. Mai observăm câteva detalii din jur, și cam atât. Atunci când rămânem cu noi și cu mai puțini „ceilalți”, ne apropiem și ne distanțăm. Ne apropiem fizic de noi și alți câțiva, că n-avem ce face, asta-i situația. Însă, când dăm de câte-o frică demult îngropată, de-un strop de tristețe sau pesimism pe care-l evitam când timpul ne era ocupat, lucrurile se schimbă. Așa începe distanțarea atunci când stăm mai mult cu noi înșine…

Pentru că avem mai mult timp, dar n-avem răbdare cu noi și cu trăirile noastre.

De-aceea, apropierea emoțională e mult mai profundă. Căci frica, tristețea și dorul, le simți atunci când ești tu cu tine. Le simți mai bine atunci când n-ai agenda încărcată, când stai mai mult acasă, când, n-ai ce face, ești prins în loc. Nu mai revin la de ce. Cred că știi prea bine care-i treaba cu copilăria, mai ales dacă mi-ai mai citit din articole.

Pentru cei care în aceste vremuri suferă, pentru cei care suferă demult, pentru cei care se întreabă de ce să apeleze la psiholog, pentru cei care sunt sau au fost speriați, pentru cei care au atacuri de panică, pentru cei care nu pot dormi și pentru toți ceilalți care sunt bine sau nu:

Dragilor, gândurile noastre sunt precum norii de pe cer. Niciodată nu vor trăi veșnic în mintea noastră. Uneori vin, alteori pleacă, întocmai ca norii. Uneori sunt gri, alteori senini. Totuși, în plan fizic, uneori ne bucurăm de soare, alteori chiar și de ploaie.

Așa că, mă întreb… De ce n-am face asta și în plan mental? De ce nu ne-am bucura și de provocări? De ce nu am fi recunoscători și pentru experiențele grele prin care am trecut? De ce vrem să ne agățăm de tot ce-i gri și să credem că totu-i așa? De ce credem că a fi gri înseamnă a fi rău? De ce? Pentru că nu știm să ne acceptăm. Fericirea se naște din iubire necondiționată. Ați văzut voi vreodată un cer care să-și certe norii că sunt gri?

De reflectat…

Cu drag, pentru voi, Hermina

Mă găsești și pe Facebook și Youtube.

1 comment

Cum să iei Lumina atunci când n-ai de unde? - Hermina Popa April 18, 2020 - 07:46

[…] Haideți să găsim Scânteia Divină care arde în noi. Să dăm la o parte pătura negricioasă plină de frică, ură, tristețe și să-i facem loc, cu adevărat, Luminii! Aprinzând-o pe aceasta în interior, vom descoperi iubirea de sine, iubirea față de semeni, dar să nu fim surprinși dacă găsim și un strop de durere. Căci tot ce am acumulat într-o viață, nu poate fi anihilat într-o ședință de terapie sau un minut de conștientizare. Și, până la urmă, de ce-am șterge totul? Pentru că, să fii în Lumină mai înseamnă și… acceptare necondiționată (mai multe despre această temă găsești aici https://www.herminapopa.ro/ca-norii-de-pe-cer-asa-s-si-gandurile/). […]

Reply

Leave a Comment