De ce ne stresăm?

Nu cred că a fi stresat este un termen necunoscut de către tine, cel care citești acest articol. Inevitabil, cel puțin o dată în viața ta, ai simțit pe propria piele stresul. La locul de muncă, acasă sau în alte medii, cu siguranță l-ai trăit și tu. Totuși, de ce unii dintre noi ne stresăm atât de mult în comparație cu alte persoane?

Oricât de dureros ar fi, vreau să fiu sinceră cu tine.

Unul dintre motivele pentru care ne stresăm este faptul că ne pasă prea mult de validarea externă. Ce înseamnă acest lucru?

• că ne pasă de părerile celorlalți;
• că am vrea să salvăm întreaga omenire;
• că nu ne simțim bine până nu rezolvăm 100 și 1000 de chestii…

Ei bine, această nevoie acută de a salva planeta (cum obișnuiesc eu să-i spun) vine din copilărie. Da, știu, iar ajungem acolo… Dar crede-mă pe cuvânt că, dacă identificăm și înțelegem problemele noastre, găsindu-le rădăcinile, le rezolvăm mult mai ușor.

DE CE?

Pentru că, atunci când înțelegi, începi să ierți. Nu poți ierta până când nu înțelegi…

Așa că, da, stresul vine din copilărie. Stresul vine de atunci de când o vedeai pe mama foarte stresată și voiai să o ajuți, dar nu puteai. Stresul vine de atunci când poate îl vedeai pe tata foarte încărcat cu poverile vieții și ai fi vrut să le iei tu asupra ta, însă… Ghici ce? N-aveai cum… Stresul vine de atunci de când voiai să salvezi pe cineva, dar nu puteai. Pentru că erai prea mic.

Totuși, ai învățat să te consumi emoțional și cognitiv, încă de atunci, chiar dacă nu puteai rezolva acele probleme. Iar acum, acest consum energetic ÎNCĂ îți arată că ești viu. Că trăiești. Că ești vizibil. Că poți salva! Că, dacă salvezi:

MERIȚI SĂ FII IUBIT!

Aceasta este greșala pe care și eu am făcut-o de multe ori, încă o mai fac (uneori) și o voi mai face din când în când. Daaar, acest stres nu-mi aparține. Nu e al meu! Nu am nevoie de el, pentru că nu mai am nevoie să demonstrez nimic, nimănui… Mi-a folosit cândva, demult, dar acum am înțeles de ce. Însă, nu putem scăpa de nimic negativ din noi până când nu ACCEPTĂM acel lucru.

Așa că, acceptă acest consum energetic din prezent și abia apoi începe să-l gestionezi. Privește-l ca fiind elementul care-ți aducea iubirea mai demult, doar că, acum…

Meriți să fii IUBIT exact așa cum ești. Meriți APRECIERE din partea TA acum, aici, fără nimic din exterior. Pentru că… Ești suficient!

Antrenează-te să privești activitățile pe care le faci ca fiind o plăcere, o sursă de motivație, un semn de iubire față de viață, față de tine, dar nicidecum o modalitate de a te face plăcut (de tine sau de ei, e tot una…). Pentru că TU meriți să te placi exact așa cum ești. Iar dacă ei te plac sau nu, de ce mai contează?

Cândva, poate ai fost un suflet mic și rănit. Acum, te poți privi cu mai multă blândețe. Acum, te poți vindeca.

Ce te costă să te iubești?

Cu mult drag, Hermina

Psiholog Licentiat, Consilier pentru Dezvoltare Personala si Formator